Trebuie sa sfarsim in cele din urma a mai flencari fara incetare despre muierile care nu stiu sa se imbrace, care asimileaza animal printul (apropo de el, sunt sigura ca stiati ca a fost pe toate podiumurile de prezentare, nu? E un trend mai degraba sa il negi si sa il ironizezi decat sa afirmi politicos ca TIE nu iti place, nu ca NU SE POARTA), care poarta itzarii sintetici in virtutea unei saune vara, care isi transforma coloana intr-un copacel multi-ramificat din cauza pantofilor care doar, doar le-o mai lungi corpul umflat de pufarine si alte cele, care fac abuz si violeaza singurul lor neuron anorexic, imbracat in costum de scolarita (asa la deruta, ca oricum nu a intrat in ciclul gimnazial). Trebuie sa acceptam in puritatea indoielnica a sufletului nostru o vasta cultura de parameci, pentru ca prin natura lor ei au o structura mult prea simpla pentru a fi dezvoltata si se adapteaza mediului inconjurator intr-o permanenta incercare de papagalism si integrare. Atat de irelevant mi se pare sa ceri stil si preocupare estetica continua si omogena unor fete si femei care, facand abstractie de un intelect ce involueaza progresiv, nu dispun de bani, educatie, informare si cultivare incat imi vine sa rad de felurite comentarii soviniste.
Exista un aspect pur comercial in a analiza persoanele prea slabe ca sa poata riposta cum ar trebui; cat de interactiv, interesant si util trebuie sa fie ca sa iei grasele in teapa ca doar de, sunt grase imputzite invelite in musamale, nu? Evident aceasta ponegrire a bietelor fete nu vine decat impreuna cu un puternic simtz al superioritatii izvorat din sansa la o viata mai buna. Dar ce vinde mai bine decat iluzia propriei inaltari, vezi bine, pe varful parului din ochiul nostru?
Cea mai mare problema vestimentara a noastra, a societatii post-comuniste e mai degraba o eludare de feminitate, o reabsorbtie in empirismul formelor fara fond, o incrancenare in comoditate care ne permite sa dam ca ninja in cele care incearca (si esueaza ca balena la mal) sa fie femei si prin aerul pe care il respira. Normal ca esti avantajata in blugi, tricou si adidasi sa comentezi de pe mal, sa dai cu piciorul in burta balenii pana ii sar ochii ca tie nu poate nimeni sa iti reproseze ceva; tu te transformi in baiat. Nu am sa inteleg niciodata de unde si pana unde am fost populati de aceasta lipsa de imaginatie si dorinta carnala de a fi sterse ca dracu. Imi vine sa rad si ma gandesc fara sa vreau la vara, la cum blugii pocnesc pe tine de clad si aduna urdica proaspta zi de zi in pliul dintre picioare. Iar adidasii/ tenisii/ etc. sunt focare de infectie fara doar si poate. Da sigur, sigur ia-ti si sosete flausate sa nu cumva sa iti fie frig, poate ti se umfla picioarele destul de tare cat sa poti merge pe apa ca un martir al unui statement actual. Autoflagelarea este si ea un apanaj al asa zisei uniforme comode. Sa te complaci in anonimitate mi se pare un pacat de moarte atata timp cat e adevarata masca pentru a nu putea fi atins, comentat, luat in vizor si analizat sub lupa.
Desigur lipsa de feminitate nu se opreste in startul superficial si textil. De cate ori nu aud injuraturi din gurite frumos conturate si rujate de-mi vine sa le adaug un ochi mov intre cei doi deja existenti. De cate ori nu vad comportamente triviale si obscene care se doresc a fi “abordari avangardiste”, reiterari ale motivului femeia este egala cu barbatul. Fix cutu bumbutu, ca sa spun pe intelesul vostru dragele mele! In caz ca sunteti straine de acest subiect, feministele au luptat pentru drepturi egale, pentru combaterea discriminarii in toate domeniile, mai ales in cel al afacerilor, pentru evaluarea umanitatii in TOTI oamenii, indiferent de sex. Nu a zis nimeni niciodata ca ar trebui sa existe vreo transvazare de substanta, vreo interschimbare de atitudini si responsabilitati specifice.
Ne confruntam cu chestiuni mult mai de fond decat isteria bancurilor de pesti colorati ce ne populeaza strazile, intr-un acvariu de bastarzi. Ar trebui sa fim mai preocupate de propriile persoane, de felul in care ne exprimam si ne comportam noi in loc sa dezhumam subiecte deja fumate. Cat bine a facut unora faptul ca acum isi pot asuma o libertate de exprimare prost inteleasa? Feminitatea nu este un mit.
