Exista in tarisoara noastra minunata ( HUO Guvernul! HUO uzbechistanilor! ) un obicei cat se poate de bizar, cu o tenta ancestrala si animalica totodata ce poate fi pesemne asemuit cu cel al cainilor acelora infometati care mananca o cisterna de laturi, daca le dai, apoi o vomita, apoi o mananca iar procesul poate fi continuat ciclic pana la totala epuizare a pancreasului, ficatului si a celorlalte organe moi si nenecesare din organism. Acest obicei care dateaza din cele vechi timpuri si care s-a contopit cu insasi structura preablanzilor concetateni va fi consemnat in articolul de fata ca holitul.
Oricat m-am straduit nu am gasit un termen mai chipes si mai potrivit, asa ca in disperare de cauza am inventat unul si ma simt indatorata sa va deslusesc constituirea :
HOLIT: s.n (un holit, doua holituri) provine din englezescul “holiday”, antepus cuvantului de origine rroma ” a hali “. Inseamna a ingurgita mari cantitati de alimente cu prilejul sarbatorilor religioase si a evenimentelor ce marcheaza viata romanului ( nunta, botez, infiere, schimbare de sex). Provienienta lingvistica a termenului nu este intamplatoare!
Simt o exaltare si un tremurici, aproape un icnet de placere, in glasul stiristelor care anunta numarul crescand an de an de “victime” ale sarbatorilor. Tasca umpluta cu sarmale si ciorbe de potroace, gatul galgaind de bauturi spirtoase contrafacute sau mai rau marca ARO, oamenii ajung secerati, unul cate unul la spitalele municipale unde bolesc si se mira de personalul insuficient. TE-AI GANDIT VREO CLIPA CA DACA NU AR FI IMBECILI CA TINE CARE SA BAGE LA GHIOASE PANA LE CRAPA MATUL BOLNAVII DE INSUFICIENTA RENALA, CANCER, SIDA SI CIUPERCA NU AR INTAMPINA ACELEASI DIFICULTATI CA TINE ? Normal ca nu, pentru ca tu strangi din dinti si te caci coceni un an intreg ca sa poti manca BINE de Pasti si de Craciun, sa te distrezi jumate in coma alcoolica, jumate scaldat in friptane de porc ca sa poti spune apoi si la altii cate maturi a umplut consoarta ta cu carnita din cea mai buna. Si sigur ca dai buzna ca taranul cu acte in regula in Metro, Selgros, Kaufland si mai nou Carrefour si te boldesti ore intregi la rafturile ticsite de reziduurile europei ca pana la urma, dupa parlamentari si dezbateri prelungite sa le cumperi tot pe cele mai ieftine, neaparat ARO. Sa fie acolo mult, ca doar suntem oameni vrednici! De mila, evident. Nu stii sa iti procuri singur caruciorul asa ca furi altul de la cei care s-au prins ca o moneda intra in acel orificiu numai longitudinal, nu si transversal si in caz ca protesteaza le tai scurt macaroana prin falfairea gratioasa in aer a unui brat pe care scrie “LOVE Getuta”. De fiecare data esti isterizat ca PRESEDINTELE a crescut preturile. Daca ai avea habar de ceva, orice, ti-ai da singur drumu de pe Carrefour cu capul in jos. Sigur drumul pana la casa se transforma intr-o cursa asemanatoare cu cea a maxi-taximetristilor. Hey, oarca mai conteaza ca calci 130 de persoane pe picioare pana le dublezi numarul de segmente osoase din acea zona. Doar la buluceala ii place romanului.
Sigur ca in perioada holitului suntem bombardati de media cu sfaturi ce ar trebui sa previna haosul gastronomic. Dar nooooooooooooooooooo. Ce naiba sa te iei tu dupa un om care cu siguranta stie mai multa chimie/medicina/nutritie decat or sa stie tu si neamul tau toti la un loc si inmultit cu zece cand tu stii una si buna : Ce rost mai are sa traiesti daca nu manaci “bunatati”. Sigur ca daca ar incerca sa iti explice cineva ca notiunea de gust bun poate fi educata foarte usor iar perceptia ta asupra unor alimente ca ar fi bune iti este inoculat de mic, probabil m-ai scuipa intre ochisori. De doua ori. Adica cum sa nu mananci tu prajit? Si cu sos? Si cu carne de porc multa? Si maioneza? Pfui fira-i tu sa fii, adica vrei sa imi faci praf sarbatorile?
aaaa
NU
Pentru ca stiu ca in final tot la DISPENSAR vei ajunge. Si tot iti vei rasoli matele si pe fata si pe dos ca pe niste ciorapi flausati. Si tot iti vei indopa copii care probabil si ei la randul lor vor da nastere unor godaci si tot asa. Atata de scumpel esti cand ti se revarsa burta peste pantalni, si-ti iese sunca ca o meduza sugrumata, si vergeturile, si bataturile, si umflaturile ca nu am cuvinte sa iti pot spune. Scumpel vei fi si in cutie, mort la 35 de ani din cauza obezitatii si a dependentei de alcool dupa ce fireste ai cunoscut chinurile ingrozitoare ale cancerului pancreatic/ cirozei/ cancerului duodenal si asa mai departe. Lasa, tu traieste clipa, ca doar scopul vietii e o insiruire de placeri fiziologice. Iar copii tai se nasc sa duca traditia mai departe ca pe un stindard emblematica al idealului suprem.
Pofta Mare!
